Luni, 2021-11-29, 8:29 PM
Bine ati venit Guest | RSS
ROCKETS
Principala | Blog | Inregistrare | Login
Sitemap
Tag Board
500
Our poll
Va place site/forum??
Total răspunsuri: 197
Statistics

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0
Principala » 2009 » Ianuarie » 8 » Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat
3:34 PM
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat
Şi noi am fost la modă: pâinea turcească, Gregorio Rizo, dozatoarele, Pavel Coruţ...
Dacă fata asta n-ar fi avut aceşti pantofi în picioare, ar fi râs lumea de ea
 Pentru cei cu 10 - 15 ani mai mici ca mine...care nu isi mai amintesc toate aceste lucruri....


Şi noi am fost la modă: pâinea turcească, Gregorio Rizo, dozatoarele, Pavel Coruţ...






Un început de an e o perioadă bună pentru inventarierea diverselor mode care au stârnit pe plaiurile mioritice, după Revoluţie, înverşunate pasiuni. Poate şi un sfârşit de an e o vreme propice unui asemenea demers, şi nici mijlocul anului n-ar fi tocmai rău. Dar se întâmplă, iacătă, să rememorăm la început de an cum ne-am înfipt noi, românii, în capitalismul care ni s-a întins pe tavă.

Boniboanele, jeliboanele, bombonicile Topik, Aquafresh-ul în trei culori care protejează de tot atâtea ori (asta era pastă de dinţi), ţigările Bastos – iată produse care, beneficiind de reclamă la televizor, au mers bine. Vodca Scandic n-a avut reclamă, şi a mers şi mai bine. Vorbim de vodca Scandic la cutie de carton: puteai să te-mbeţi şi s-o scapi din mână, că nu se spărgea. O cărai în buzunar. Cutiei îi era ataşat, cu aracet, un pai. Adolescenţii care făceau pe grozavii sorbeau tăria cu paiul, băutorii profesionişti îl foloseau doar ca să transfere lichidul în pahar. După ţuica afişând două prune pe etichetă, denumită de iubitorii ei şi ai fotbalului „ochii lui Dobrin“, cutia de Scandic cu paiul înfipt în ea prin staniolul unui orificiu a fost următoarea băutură şi poate singura care s-a ales cu poreclă. „Luăm o motorolă?“ – ziceau consumatorii. Motorola era marcă de staţie emisie-recepţie, telefoanele mobile încă nu se inventaseră.

Dispariţia lui Gregorio Rizo a reinstalat monotonia
Unul dintre primele spoturi TV (deşi pe atunci nu era uzitat termenul de spot) de după împuşcarea celui mai vestit cizmar din România ademenea aşa: „Alungaţi monotonia şi cumpăraţi un pantof Gregorio Rizo!“. Şi azi cumpăra românul un pantof, când mai strângea ceva bani îl lua şi pe celălalt, şi uite aşa, dacă pantofii Gregorio Rizo ar fi fost daţi cu var pe tălpi, s-ar fi albit trotuarele patriei. Erau pantofi sport, uşori, şi din piele întoarsă, şi normală, în toate culorile şi pentru ambele sexe, mergeau şi cu blugii prespălaţi Pyramid, cu cracul lor ca o piramidă cu vârfu-n jos, şi cu colanţii, denumiţi şi egări. Chiar că luai monotonia la goană cu ei, înţelesul sloganului îl pătrundem abia-n ziua de azi, când 98 % dintre pantofii bărbaţilor sunt negri sau maro. Pe la mijlocul anilor ’90, marfa lui Gregorio s-a dus. I-au luat locul boturile pătrăţoase, ciocaţii şi alte modele. Modele, dar nu vreo marcă. Sandalele-butuci au sucit minţile tinerelor românce către finalul mileniului trecut. Talpa şi tocul formau un corp comun, înalt şi gros. Au ţinut ceva sandalele astea, au purtat fetele la ele două veri, până s-au tocit de tot.
În primii ani de după Revoluţie, gecile cu puf de pinguin au fost stăpânele iernii. Erau importate dintr-o ţară care, deşi întinsă, nu prezintă pinguini în fauna ei, China.

Românii mâncau pâine turcească pe pâine
S-a pomenit de ea prima şi prima oară în Bucureşti, undeva în spatele magazinului Unirea. De acolo a plecat pâinea turcească, rumeioară şi pufoasă, şi a cotropit întreaga Românie. Abia după ce populaţia a mai început să ia şi câte o pauză la mâncatul unei pâini-minune, a constatat că se-ntăreşte după nici o jumătate de zi.
Guma Turbo o găseai chiar şi pe vremea comerţului socialist, la ţigăncile bişniţare. Dar după ce-a căzut comerţul socialist, guma Turbo a făcut ravagii. De mărimea unei gume de şters, o pastilă de Turbo a pornit de la preţul de 10 lei în 1990, înainte de liberalizare, când un salariu mediu era cam dublu faţă de cel de azi. În zilele noastre, dacă ţi-ar cere unul 5 lei pe o gumiţă, cu toată poza unei maşini ciumege împachetate alături, ca supliment, ai suna la Protecţia Consumatorului...
„Hei, hei, dacă vrei/ Un pahar de suc să bei/ Vino azi în lumea lui,/ Lumea dozatorului!// Hei, hei, nu uita,/ România-i ţara ta,/ Ţară plină de comori/ Şi cu mii de dozatori.“ Ăsta era un cântec al unui interpret aflat la modă la vremea lui, pe care nu mai ştim cum îl cheamă. Numele dozatorului l-am reţinut însă: TEC. Sensibil mai ieftin ca un Pepsi-Cola la sticlă mică, fiindcă alte recipiente nici nu existau pentru Pepsi-Cola, şi mai apoi decât produsul nou intrat pe piaţă Coca-Cola, sucul la dozator a fost totuşi mereu cu un mic pas înaintea galopantei inflaţii. Îl găseai în multiple culori, ca pe pantofii Gregorio Rizo, poate doar albastrul lipsea: suc la dozator de lămâie, de mango, de kivi, de toate ciudăţeniile. Şi – minunea minunilor din ostrovul zânelor! – nu era îndulcit cu zahăr, ci cu aspartam. Ehei, câţi oameni de afaceri de azi nu şi-au început cariera cu dozatorul TEC!

În aşteptarea cozilor la Zig-zag, difuzorii făceau coadă la Zig-zag
În primăvara lui 1990, românii aflaseră numele unui ziarist pe care nu-l ştiau la faţă, că editorialele nu se publicau însoţite de poza autorului: Ion Cristoiu. Şi editorialele ca editorialele, dar jurnalul pe bune al Zoiei Ceauşescu, dezvăluirile despre Revoluţie plus o bună parte nepolitizată a publicaţiei, ceea ce alţii nu concepeau, au adus săptămânalul Zig-zag la un tiraj de 6-700.000 de bucăţi, fără a socoti şi tirajele-pirat trase de tipografi. Marţea de dimineaţă, când Zig-zagul era proaspăt, 20-30 de difuzori stăteau la coadă la redacţie, să-l ia cu banii jos, recapitulând titlurile puse de maestrul Cristoiu. În scurt timp, ei urmau să atragă lumea către alte cozi. Nici n-a trecut prima vară în libertate pentru români, că patronul de la Zig-zag, pe nume Octavian Mitu, l-a pus în locul lui Ion Cristoiu pe Adrian Păunescu. Pentru cea mai populară publicaţie din România, de la sublim la ridicol n-a fost decât un pas.
Parcă Sandra Brown s-a ivit înaintea lui Pavel Coruţ. Romanele ei conţineau ingredientele: dragoste, sex, bani, intrigă, putere. Sandra Brown asta scrie ca băgată-n priză! – s-au minunat oamenii când au văzut că romanele ei apar la tarabe mai des ca publicaţia Zig-zag, care nu mai era de mult ce fusese, dar tot săptămânal ieşea. S-a aflat atunci că individa Sandra Brown nici nu există, e un pseudonim al unui colectiv de sociologi şi, să le zicem, scriitori americani. Primii au sondat ştiinţific piaţa, ceilaţi au aplicat reţeta succesului garantat. Pavel Coruţ, cu dacii lui, cu poveştile de spionaj împletit cu amor, cu plonjarea în subconştient şi sfaturile pentru reuşită în orice domeniu, a rămas, fără îndoială, scriitorul român cel mai bine vândut dintre cei aflaţi în viaţă. De cum nu s-a mai vândut bine, n-a mai scris.

Dacia cu Ceauşescu Nicolae în bord
Casetofoanele Levis (nu Levi’s, nu vorbim de blugi) mergeau ca unse dacă băgai într-însele neapărat o casetă Vivo. Ce-aveau casetofoanele Levis şi casetele Vivo în plus faţă de alte casetofoane, respectiv casete? Nimic. Se poate spune c-aveau în minus, dacă vorbim de preţul lor. Casetofoane Levis auto nu s-au pomenit. Mare păcat, ar fi dat bine la Dacia cu bord de CN. Un bord cu mai multe butoane decât la Dacia fără bord de CN. Inovaţia apăruse încă din trecutul regim, dar pe atunci ziceai mersi când îţi venea rândul să iei o Dacie de orice culoare şi cu orice dotări, nu mai aveai vreme de emis pretenţii. Şi tocmai pentru că data din regimul cel vechi, Daciei cu bord de CN i s-a zis Dacie cu bord de Ceauşescu Nicolae. Nimeni nu ştia de unde altundeva puteau veni iniţialele.

Vizualizari: 942 | Adaugat de: oBi | Raging: 5.0/1
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii inregistrati pot comenta
[ Inregistrare | Login ]
Forma intrarii
Search
Calendar
«  Ianuarie 2009  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Entries archive
Site friends
  • Create your own site
  • Copyright MyCorp © 2021